LUNCA


Localitatea este situată  într-o zonă de câmpie care mărgineşte la nord lacul Goloviţa. Este dominată spre nord de pantele domoale ale dealurilor din Podişul Babadagului.

Localitatea a fost întemeiată în sec. XVIII de tătari şi locuită deaceştia împreună cu turci şi cerchezi, alături de care s-au stabilit în mai multeetape şi familii de români, mai cu seamă mocani. Informaţii despre acest afluxde români ne sunt furnizate de urmaşii acelor mocani: "Eu sunt născut în Lunca, dar bunicul şi părinţii sunt mocani din Covasna, judeţul Trei Scaune. Ei au venit în Dobrogea prin anul 1835; ei au bătut cel dintâi par de români în acest sat căruia i se zicea Canlî-Bugeac, iar acum Lunca; când auvenit erau vreo 20 de case turceşti şi 10 cerchezeşti." (Ionică Andrei, citat de D. Şandru).

În legătură cu numele satului (de origine turcă) circulă o legendă care spune că nuntaşii cerchezi participanţi la două nunţi diferite s-ar fi întâlnit faţă în faţă. Tradiţia cercheză cerea ca cei care întâlneau o nuntă să se dea la o parte, dar cum nici una din tabere nu dădea semne că ar ceda, s-au încăierat şi au ajuns la bătaie sângeroasă, soldată cu moartea participanţilor la eveniment. Numele s-artraduce prin loc însângerat (kanlî = a sângera; bugeac = câmp).

lunca 3.png