SĂLCIOARA
Satul este situat în sud-vestul lacului Razim, într-o zonă delimitată de capul Iancina la nord şi capul Doloşman la sud. Relieful este o formă de contact între dealurile joase (Ceardac, Doloşman, Iancina), cu altitudini de 50-60 m, şi fâşia de câmpie care mărgineşte lacul.În perimetrul localităţii au fost identificate urmele unei fortificaţii romane, încă neexplorate, Ad Salices (la sălcii). Satul era locuit în sec. XIX de bulgari, români şi turci, înregistrându-se o creştere substanţială după 1840, când s-a construit şi primăria şi biserica (1845), şcoala fiind ridicată ceva mai târziu (1884).
În dicţionarul Lahovari se menţionau 387 familii bulgăreşti, 3 evreieşti, 2 române şi una tătaro-ţigănească. La şcoala satului, unde funcţiona un învăţător, erau înregistraţi 73 elevi bulgari şi doar 3 români.Vechiul nume, Caramanchioi, este cert de origine turcă, dar tradus diferit de către diverşi autori. În principiu, el ar însemna satul omului negru, însă M. D. Ionescu îl traduce prin satul de la răsărit iar Gr. Dănescu crede că ar proveni de la Caramanlâu, oraş-port dispărut din cauza colmatării golfului situat între capurile Iancina şi Doloşan.
