OBIECTIVE NATURALE


Capul Doloşman este un promontoriu stâncos situat la confluenţa lacurilor Razim şi Golovița. Faleza calcaroasă este singura de acest fel din zona litorală a României. Ea se întinde pe 3 km şi are o înălţime maximă de 29 m. Abruptul se continuă până în coama dealului Doloşman, la o înălţime de 63 m. Foişorul de observaţie amplasat aici oferă o privelişte spectaculoasă asupra întregii lagune.

Insula Bisericuţa, zonă strict protejată în RBDD,
este o insulă stâncoasă cu înălţimea maximă de 9 m., situată la 2,5 km S-E de Capul Doloşman. Este loc de cuibărit şi trecere pentru păsări. Aici se găsesc fosile de organisme marine nevertebrate.


Gura Portiţei,
este o fâşie de nisip care desparte Lacul Goloviţa de Marea Neagră. Numele îşi are originea în faptul că, până în urmă cu 40 de ani, aici exista o legătură între lagună şi mare. Actualmente în zonă există un complex turistic, un canton al ARBDD, o staţie meteo şi un far de semnalizare maritimă.


Insula Popina
, zonă strict protejată în RBDD
Insula Popina domină partea de nord a Lacului Razim (jud. Tulcea), având o înălţime de 47 m şi o suprafaţă de 98 ha. Pe ţărmul nordic al insulei, există nişte izvoare termale, încă nestudiate. Insula, fiind izolată de continent, a putut conserva numeroase specii de plante ierboase specifice stepei dobrogene, constituind locul de cuibărire a unor păsări şi habitatul unor reptile şi insecte, unele dintre ele destul de periculoase.

Braţul Sfântul Gheorghe al Dunării
are o lungime de 109 km şi este cel mai meandrat dintre cele trei braţe ale fluviului. Pe malul drept al braţului se găsesc numeroase aşezări, ca Nufărul, Beştepe, Mahmudia, Murighiol, Dunavăţul de Sus. Pe malul stâng, în delta propriu-zisă, se găsesc localităţile Ilganii de Jos, Bălteni şi Sf. Gherghe aflată la 3 km. distanţă de vărsarea braţului în Marea Neagră.


Lacurile Sărătura I, II, III din rezervaţia naturală Murighiol
au nămoluri negre sapropelice cu calităţi terapeutice. Apa Lacului Sărătura I este terapeutică datorită mineralizării cu o medie de 6,7 g/l. Lacul Sărătura III, cunoscut şi sub numele Lacul Sărat, a fost declarat rezervaţie naturală în interes biologic.

Grindul Chituc( 2300 ha ): Zona Chituc este situată în extremitatea sudică a rezervaţiei Delta Dunării şi este formată dintr-o aglomerare de lacuri mici, importante pentru migraţia şi iernatul păsărilor. Vegetaţia este caracteristică zonelor litorale şi adăposteşte şopârla de nispuri (Eremias arguta deserti) care este prezentă aici în număr mare. Această zonă este singura în care se mai poate întâlni şacalul.
 
Parcul Național Munții Măcinului (11.321 ha) - Altitudinal se încadrează între 7 și 467 m, reprezentând zona cea mai înaltă a Podișului Dobrogean, fiind situați în apropierea limitelor vestice ale Rezervației Biosferei Delta Dunării. Situați într-un climat moderat-continental ei sunt caracterizați prin temperaturi medii anuale de 10,8° C, respectiv precipitații între 480,4 mm și 600 mm, fiind cei mai arizi munți din România. Parcul Național ocupă zona centrală cea mai înaltă a Munților Măcin, cuprinzând cea mai mare parte din culmea principală (cunoscută sub denumirea de Culmea Macinului), precum și o culme secundară a acestora , respectiv Culmea Pricopanului. Este situat pe teritoriul administrativ al localităților: Măcin , Greci (situate în vestul parcului), comuna Cerna (amplasată în vestul și sud-vestul parcului), comunele Hamcearca si Luncăvița (situate în estul acestuia), precum și Jijila (situată în partea de nord). Parcul Național Munții Măcinului se întinde pe o suprafață de 11.321 ha, reprezentând cea mai întinsă suprafață disponibilă în prezent în care se urmărește conservarea unui număr maxim de specii, indivizi din fiecare populație, clase de vârstă pentru plante și resurse de hrană, în special pentru prădători. Aceasta ar putea permite persistența pe termen lung a ansamblului florei și faunei, prin evitarea creșterii ratelor de dispariție cauzată de fragmentare. Cea mai întinsă și compactă zona strict protejată se află în Culmea Pricopanului. Pe suprafețe ceva mai reduse, acestea se regăsesc și în Culmea Măcinului în zona comunei Greci și în zona Rezervației Valea Fagilor din partea nord-vestică a Culmii Măcinului. În sudul, și mai ales în estul parcului, zonele strict protejate ocupă suprafețe mai restrânse, având un caracter fragmentat, din cauza faptului că acestea sunt reprezentate îndeosebi prin pajiști situate pe culmile stâncoase. Ca morfologie, Dobrogea de Nord prezintă relief tipic de peneplena, având ca element caracteristic Munții Măcinului, erodați, rămași ca un rudiment al sistemului cutat hercinic. Cota maxima este 467 m în masivul Greci. Rețeaua hidrografică este foarte săracă. Văile sunt foarte largi, unele având numai temporar apă. Produsele de eroziune sunt transportate foarte puțin până la baza pantei și sunt numai parțial antrenate în lungul unor vai cu apă. Văile largi sunt acoperite cu o cuvertură groasă de depozite loessoide și deluvial-proluviale, care maschează depozitele mai vechi. Din această cauză, deschiderile se găsesc numai pe crestele dealurilor sau în lungul versanților abrupți.Din punct de vedere bio-geografic, acești munți reprezintă limita nordică a părții submediteraneene a Peninsulei Balcanice, constituind o unitate distinctă a provinciei floristice macedo-tracice. Importanța bio-geografică a Munților Măcinului constă, între altele, și în faptul că unele specii se află aici la limita extremă a arealului lor mondial, cum este cazul speciilor Silene compacta (milițeaua) - aflată aici la limita nordică sau Potentilla bifurca ( cinci degete) - specie relicvă, aflată la limita vestică. Nordul Dobrogei, și implicit Munții Măcinului, constituie o zona în care interferează limita sudica a speciilor central-europene și caucaziene, limita nordică a celor mediteraneene, balcanice și pontice precum și limita vestică a unor specii asiatice. Din punct de vedere al speciilor de plante superioare, în această zonă se remarcă predominarea elementelor euroasiatice și europene, urmate de un procent ridicat de specii mediteraneene. Celelalte elemente floristice sunt reprezentate prin grupele de arealuri pontice, continentale, balcanice, caucaziene, ilirice etc. (Andrei & Popescu, 1967). Unul din principalele argumente pentru constituirea Parcului Național îl constituie numărul foarte ridicat de specii de plante amenințate cu dispariția din care multe sunt întâlnite în România doar în Dobrogea, majoritatea nefiind protejate în alte rezervatii naturale, cu excepția Parcului Național Munții Măcinului. Rezultatele cercetărilor din ultimii 150 de ani concluzionează faptul că în regiunea Dobrogei de N-V au fost identificate până în prezent cca 2500 specii de nevertebrate, din care o serie de grupe cu diversitate specifică ridicată nu au fost investigate ( arahnomorfele), iar majoritatea acestor specii au fost observate atât în Munții Măcinului, cât și în zonele limitrofe acestora ( Podișul Niculițel, Turcoaia, Atmagea, Horia etc). În ceea ce privește speciile de vertebrate, lista faunistică preliminară a zonei include cca 256 de specii, dintre care 7 specii de amfibieni toate aparținând ordinului Anura, 11 specii de reptile, 188 de specii de păsări și cca 50 de specii de mamifere. Cifrele asupra diversității specifice a faunei de vertebrate sunt de asemeni orientative, atât din cauza numărului redus de investigații asupra păsărilor și mamiferelor, cât și insuficienței investigațiilor speciale asupra amfibienilor și reptilelor care duc o viata secretivă. Zona Munților Măcinului reprezintă o verigă importantă pe căile de migrație care urmează cursurile râurilor Prut și Siret. Varietatea de ecosisteme terestre, forestiere sau stâncoase, combinate cu prezența unor sisteme acvatice din apropierea lanțurilor muntoase oferă condiții favorabile pentru pasajul și iernarea unui numar mare de de specii si exemplare. 
 
Pădurea Valea Fagilor - Rezervația, cu o suprafață totala de 154 ha, este situată în perimetrul parcului Național Munții Măcinului, în vecinătatea Comunei Luncavița, pe drumul județean Luncavița-Nifon. Rezervația forestieră reprezintă o insulă relicvară de fagi, ascunsă într-o vale îngustă și umedă, la peste 300 km distanță de făgetele carpatice, exemplarele întâlnite aici atingând dimensiuni de 1 m grosime și 38 de m înălțime. Aceasta face parte din unitatea geologică și geomorfologică a Munților Măcin, rezultați în urma orogenezei hercinice. Din punct de vedere geomorfologic, pădurea este amplasată pe un versant cu expoziție nordică. Arboretele din cadrul rezervației cuprind atât păduri de șleau, cu gorun și fag, cât și un tip de padure specific cunoscut sub denumirea de fageto-carpinet dobrogean cu Carex pilosa. 
 
Rezervația naturală Dealul Bujorului - Având o suprafață totala de 50,8 ha, rezervația este amplasată în zona central-nordica a Podișului Babadag, la aproximativ 4 km N-E de satul Atmagea (com Ciucurova). Rezervația este amplasată pe versantul sudic al Dealului Bujorilor ce face parte din podișul Babadag. Zona este încadrată în climatul continental, unitatea microclimatică Atmagea caracterizată prin valori termice moderate iarna și primăvara, moderat calde vara și toamna. Obiectivul principal al ocrotirii rezervației îl constituie prezența uneia dintre cele mai reprezentative populații de Paeonia peregrina, specie ce figureaza în Lista Roșie a plantelor superioare din România, în categoria vulnerabilă și rară,  fiind monument al naturii și ocrotită prin lege. Alături de această plantă, obiectivele ocrotirii se mai referă și la conservarea unui eșantion reprezentativ de pădure submediteraneană, împreună cu speciile caracteristice. 
 
Rezervația de liliac Valea Oilor - Având o suprafață de 0,35 ha, rezervația este amplasată în zona central - nordică a Podișului Babadag, pe direcția S-V, la 10 km distanță de localitatea N. Bălcescu , respectiv la 2 km vest de DN Tulcea-Bucuresti, între localitățile Ciucurova și N. Bălcescu. Rezervația este amplasată pe un versant inferior sudic cu înclinare de 30 grade pe substrat calcaros. Aceasta face parte din podișul Babadag, unitate sedimentară de vârstă cretacică, constituită din calcare marnoase, calcare grezoase și conglomerate. Motivul constituirii rezervației îl reprezintă necesitatea conservării unui pâlc de liliac (Syringa valgaris) pe o suprafata de 0,15 ha, propus ca rezervație integrală, restul constituind zona tampon. 
 
Rezervația de liliac Fântâna Mare - Cu o suprafață de aproximativ 0,3 ha, rezervația este situată în zona central-sudică a Podișului Babadag, la limita cu Podișul Casimcei, pe valea Topologului, la 3 km S-E de satul Fântâna Mare. Rezervația face parte din Unitatea de Producție Dumbrava. Rezervația este amplasată pe un versant cu expozitie Sud-Vestică și înclinare de 20 grade. În rezervație crește spontan și se înmulțește vegetativ specia Syringa vulgaris (liliac), ce are un caracter de raritate și unicitate în județul Tulcea. Această specie formeaza aici un pâlc în suprafață de 0,13 ha ce constitue zona de rezervație integrală. Pâlcul are structură compactă, deasă, cu o drajonare abundentă spre exterior, exemplarele de liliac având dimensiuni între 60 cm și 5m. 
 
Rezervația botanică Korum Tarla - Rezervația are o suprafață de 2,4 ha și este situată în partea de Nord a Pădurii Babadag, într-o zonă de platou, la circa 1 km de orașul Babadag. La Vest se învecinează cu DN Tulcea – Constanța, iar la Est cu Pădurea Visterna. Rezervația este amplasată pe un platou ce face parte din podișul Babadag, unitate sedimentară de vârstă cretacică, constituită din calcare marnoase, calcare grezoase și conglomerate. Vegetația este caracterizată de goruneto-șleau. Cu productivitate mijlocie se remarcă în zonă arboret artificial, plantații de productivitate inferioară.
 
Rezervația naturală Vârful Secaru - Cu o suprafață totală de 34,5 ha, rezervația este situată în partea de Vest a Podișului Babadag , la aproximativ 4 km Sud-Vest de localitatea Atmagea, comuna Ciucurova. Vârful Secaru reprezintă unul din puținele zone granitice din podișul calcaros al Babadagului. Aici sunt prezente granitoide alcaline reprezentate prin granite cu riebekit și granite micropegmatite. Din punct de vedere geomorfologic, Vârful Secaru reprezintă cea mai mare altitudine din podisul Babadag (401m), fiind un martor de eroziune reprezentativ. În cuprinsul rezervației, unitățile geomorfologice predominante sunt versanții cu înclinari și expoziții diverse. Vegetația specifică Vârfului Secaru este cea cu un caracter ceva mai acidofil în comparație cu restul Podișului Babadag, unde sunt caracteristice speciile calcofile. În poienile din zona strict protejată predomină asociațiile ierboase de stepă pontică și petrofilă pe soluri superficiale, vegetație saxsicolă, arbustivă, alături de arbori termofili izolati sau în pâlcuri. Argumentul cel mai important pentru constituirea acestei rezervații îl constituie identificarea, până în prezent, a unui numar de 9 taxoni ce figurează în Lista Roșie a plantelor superioare din România. 
 
Locul fosilifer Dealul Bujoarele - Având o suprafață totală de 8 ha, rezervația este alcatuită dintr-un complex de dealuri cu altitudini mici, amplasate în partea de SV a Munților Măcin, la 5 km de localitatea Turcoaia. Rezervația este alcătuită din complexul dealurilor Bujorul Românesc și Bujorul Bulgăresc. Dealul Bujorul Românesc este alcătuit dintr-un vârf principal de 192 m altitudine. Dealul Bujorul Bulgăresc se intinde spre SE si este alcătuit dintr-o culme principală, al cărei vârf atinge 222 m altitudine, denumit Caracicula, și e situat în extremitatea sudică a dealului , legat fiind printr-o șa și doua varfuri mai mici, de un alt varf de 207 m, care la rândul său se prelungește printr-o șa într-un vârf de 182 m, ce face legătura cu Bujorul Românesc. Zona se încadrează în climatul continental-temperat, unitatea microclimatică Cerna. Precipitațiile medii anuale înregistrează valori de 465 mm, respectiv 39,5 mm si 52,2 mm pentru lunile ianuarie și iunie. Ploile au adesea un caracter torențial. Vegetația: pajiști de stepă Pontic-balcanică de loess și/sau petrofilă. Nu au fost făcute studii sistematice. 
 
Rezervația geologică Agighiol - Având în total 9,7 ha, rezervația se situează în partea nordica a Lacului Razelm, la NV de localitatea Agighiol, între Dealul Redi și Agighiol. Rezervația paleontologică este reprezentată printr-un celebru punct fosilifer din Dobrogea de Nord, care adăpostește o bogata faună mediotriasică. Morfologic, caracteristica reliefului o constituie insularitatea masivelor calcaroase cu versanți prelungi, acoperiți cu loess și cu altituduni reduse (206 m). Vegetația: este caracterizată prin existența pajiștilor de stepă. Fauna: obiectul protecției îl constituie fauna fosilă de vârstă triasică. Nu au fost efectuate alte studii sau cercetări. 
 
Rezervația naturala  Pădurea Babadag – Codru - Rezervația are o suprafață de 524,60 ha. Din punct de vedere geomorfologic, caracteristic Podișului Babadag este substratul calcaros, rezervația fiind situată pe un platou cu versanți moderat înclinați, cu altitudini maxime de aproximativ 120 m. Rezervația prezintă o concentrare mare de specii amenințate cu dispariția, cu numeroase specii de orhidee, reunite pe o arie redusă. Zona strict protejată a rezervației prezintă habitat de pajiști uscate seminaturale și faciesuri de acoperire cu tufișuri pe substrat calcaros, fiind prioritar pentru conservare. La acestea se adaugă bogata ornitofaună și speciile de reptile, din care majoritatea sunt protejate pe plan internațional. Rezervația dă posibilitatea conservării și a unor asociații forestiere specifice Dobrogei ce nu mai apar (sau sunt slab reprezentate) în alte arii protejate, în special arborete de vârste înaintate, majoritatea peste 100 ani, din tipul natural-fundamental, cu o structură nederivată, apropiată de cea a pădurilor naturale primare din Dobrogea. Acestea continuă să facă obiectul unor studii ecologice de durată, fiind constituite și ca rezervații de semințe, în vederea ocrotirii fondului genetic de o valoare deosebită. 
 
Rezervația naturală  Lacul Traian - Rezervația are o suprafata de 326 ha. Peisajul este dominat de luciul de apă al lacului Traian, la care se adaugă malurile joase aluvionare, mlăștinoase sau sărăturate, versanții și ravenele săpate în loess. Din punct de vedere floristic, caracteristic pentru această rezervație este succesiunea de asociații vegetale de la cele hidrofile predominante (în vegetația acvatică, palustră și mezofilă) pâna la cele xerofile (din pajiștile xerofile stepice). 
 
 Rezervația naturală Muchiile Cernei-Iaila - Rezervația are o suprafață de 1891 ha. Substratul petrografic al rezervației, în conformitate cu harta geologică, este constituit din depozite cretacice. În geomorfologia acestei zone se impun culmile rotunjite, ce ating altitudini maxime de 300 m, versanții pietroși accentuați, în special pe rama nordică. 
 
Rezervația naturală Beidaud - Rezervația are o suprafață de 1121 ha, și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunei Beidaud. Una dintre cele mai întinse suprafețe cu vegetație de stepă și silvostepă pe șisturi verzi din Dobrogea și implicit din România, această arie protejată se remarcă prin relativ numeroase cursuri de apă permanente ce sporesc diversitatea habitatelor și asigură condiții mai favorabile pentru fauna. Rezervația prezintă o importanță deosebită și datorită identificării aici a unui tip de habitat prioritar, respectiv situri importante pentru orhidee. Rezervația se distinge și prin prezența a 3 specii din genul Crocus. 
 
Rezervația naturală Valea Mahomencea – Rezervația are o suprafață de 1029 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunei Casimcea. Rezervația prezintă ca particularitate absența totală a arborilor, ceea ce creează un cadru reprezentativ pentru stepa climax a Dobrogei Centrale. Caracteristici sunt versanții asimetrici ai văii Mahomencea, constituiți predominant din șisturi verzi pe malul stâng al cursului de apa, respectiv faleze loessoide pe malul drept. De asemenea, în peisajul rezervației se remarcă cursurile de apă ce formează mici cascade și praguri. 
 
Rezervația naturală Dealul Ghiunghiurmez - Rezervația, cu o suprafață de 1421 ha, este amplasată pe teritoriul administrativ al comunei Dorobanțu. Această rezervație reprezintă una din rarele zone în care Podișul Casimcei mai păstrează un relativ aspect montan, caracteristic orogenezei caledoniene care se datorează versanților și văilor abrupte și stâncoase. Pe lângă numarul ridicat de asociații și specii rare și/sau amenințate, caracteristice Dobrogei, rezervația constituie una din puținele arii protejate din Dobrogea de Nord în care se conservă populații de Lactuca viminea și Minuartia adenotricha. 
 
 Rezervația naturală Chervant-Priopcea - Rezervația are o suprafață de 568 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunei Cerna. Drumul național Măcin-Constanța, la Nord de comuna Cerna, traversează rezervația. Rezervația se remarcă prin coexistența în cadrul acesteia atât a pajiștilor stepice pe substrat calcaros, cât și a celor pe substrat silicios, ceea ce determină o creștere a numarului de specii. 
 
Rezervația naturală Dealul Călugăru-Iancina - Rezervația are o suprafață de 130 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunei Jurilovca. Valoarea științifică a rezervației constă în faptul că aceasta conservă litoralul fosil al Mării Negre dinaintea închiderii lagunelor litorale, având un aspect original, cu falezele sau malurile stâncoase erodate în forme spectaculoase de apele Lacului Razim, în care se dezvoltă câteva grote. 
 
Rezervația naturală Muntele Consul - Rezervația are o suprafața de 328 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunelor Izvoarele și Horia. Muntele Consul, împreună cu poiana Regele Ferdinand de la Niculițel, reprezintă primele rezervații naturale din România. În rezervație sunt prezente numeroase specii rare și/sau amenințate, caracteristice pentru Dobrogea.  
 
Rezervația naturală Dealul Sarica - Rezervația are o suprafață de 100,10 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunelor Frecăței și Niculițel. În afara speciilor rare și/sau amenințate, rezervația reprezintă majoritatea etajelor și zonelor de vegetație din Dobrogea. 
 
Rezervația naturală Dealurile Beștepe - Rezervația are o suprafață de 415 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunelor Mahmudia și Beștepe. Rezervația se remarcă prin coexistența în cadrul ei atât a pajiștilor stepice pe substrat calcaros, cât și a celor pe substrat silicios, ceea ce determină o creștere a numărului de specii. 
 
Rezervația naturală Enisala - Rezervația are o suprafață de 57 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunei Sarichioi. Rezervația este reprezentativă pentru peisajul de litoral fosil al Mării Negre, dinaintea închiderii lagunelor litorale, și constituie un punct de perspectivă unic în țară, unde pot fi observate aproape toate tipurile de peisaj din Dobrogea (stâncării, stepe petrofile și de loess iar în afara rezervației, pădurile balcanice și submediteraneene din Podișul Babadag, Lacul Babadag și Laguna Razim, cu vegetație tipică de zone umede, Insula Popina și chiar partea sudică a Deltei Dunării). Rezervația este mai valoroasă prin prezența ruinelor cetății Heracleea. 
 
Rezervația naturală Uspenia - Rezervația are o suprafață de 22 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunei Slava Cercheză. Rezervația este încadrată în Podișul Babadag, conform hărții geologice, unitate constituită din depozite cretacice.  
 
Rezervația naturală Edirlen - Rezervația are o suprafață de 25,50 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunelor Frecăței și Izvoarele. Rezervația se remarcă prin prezența unor asociații endemice pentru Dobrogea. Totodată rezervația constituie una din puținele arii protejate, cel puțin în ceea ce privește Nordul Dobrogei, în care se conservă populații de Achillea ochroleuca și Pyrus bulgarica. 
 
Rezervația naturală Casimcea - Rezervația are o suprafață de 137 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunei Casimcea. Importanța națională a ariei protejate constă în identificarea în cadrul acesteia a unor fosile considerate a fi cele mai vechi urme de viata din România, ceea ce o individualizează și în raport cu celelalte arii protejate. 
 
Rezervația naturală Războieni - Rezervația are o suprafață de 41 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunei Casimcea. Importanța națională a ariei protejate constă în identificarea în cadrul acesteia a unor fosile considerate a fi cele mai vechi urme de viață din România, ceea ce o individualizează și în raport cu celelalte arii protejate. 
 
Rezervația naturală Colțanii Mari - Rezervația are o suprafață de 53 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunei Casimcea. Specificul rezervației este dat de existența unuia din cele mai impresionante abrupturi stâncoase din Dobrogea Centrală, constituit din șisturi verzi, ce mărginesc râul Casimcea. 
 
Rezervația naturală Peceneaga - Rezervația are o suprafață de 132ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunei Peceneaga. Rezervația este situată limitrof zonei de contact între cursul Dunării și falia tectonică Peceneaga - Camena și este singura arie protejata din țară în care cele mai vechi structuri geologice, datând din perioada cutărilor caledoniene, reprezentate prin șisturile verzi, vin în contact cu Dunărea și respectiv cu cele mai noi structuri, reprezentate prin depozite aluviale. Din punct de vedere floristic, aceasta reprezintă una din puținele arii protejate, cel puțin din Nordul Dobrogei, în care a fost identificată specia Gagea callieri. Spre deosebire de majoritatea celorlaltor rezervații, aceasta se distinge printr-o coexistență a ornitofaunei de tip stepic cu cea specifică zonelor umede. 
 
Rezervația naturală Măgurele - Rezervația are o suprafață de 292 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunei Topolog. În rezervație, datorită interdicției de a pășuna în fond forestier, pajiștile sunt foarte bine conservate, aici dezvoltându-se populații importante de Euphorbia myrsinites. Rezervația se individualizează peisagistic și prin ravenele foarte adânci, săpate în depozite loessoide profunde, ce ajung adeseori până la roca de bază, unde interceptează pânza freatică dând naștere unor cursuri de apa cu debit redus, ce au un caracter temporar. 
 
Rezervația naturală Deniztepe - Rezervația are o suprafață de 305 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunei Mihail Kogălniceanu. Rezervația are caracteristic aspectul de martor de eroziune al Dealului Deniztepe, cu o altitudine de 278 m, izolat în mijlocul unor zone joase de câmpie, având totodata și o valoare culturală, simbolică, de el fiind legate anumite legende ale localnicilor. 
 
Rezervația naturală Mănăstirea Cocoș - Rezervația are o suprafață de 4,6 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunei Niculițel. Rezervația reprezintă locul în care, conform tradiției, cântau cocoșii sălbatici, fapt ce a stat la originea numelui mănăstirii. Aceasta este importantă pentru reconstituirea habitatului speciei respective, presupusă a fi Lyrurus tetrix viridanus, cocoșul de mesteacăn silvostepic, în prezent dispărut din Dobrogea. Împreună cu Parcul Național Munții Măcinului și Dealul Sarica, reprezintă singurele arii protejate din România în care a fost identificată asociația extrem de rară, endemică pentru Dobrogea, Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae. 
 
Rezervația naturală Carasan-Teke - Rezervația are o suprafață de 4,6 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunei Izvoarele. Peisagistic, rezervația este remarcabilă, ea fiind constituită dintr-un munte de origine vulcanică cu altitudini de 340 m, cu forma tipică, înconjurat de dealuri și platouri calcaroase. Din punct de vedere floristic, aceasta este singura arie protejată din județul Tulcea (și una din puținele din țară) în care se protejează bujorul de stepă (Paeonia tenuifolia).
 
Rezervația naturală Valea Ostrovului - Rezervația are o suprafață de 61,80 ha și este amplasată pe teritoriul administrativ al comunei Dorobanțu. Din punct de vedere geomorfologic, rezervația se caracterizează prin predominarea versanților mai mult sau mai puțin accentuați, culmile și văile având o pondere redusă. Este amplasată pe un substrat calcaros ce aflorează pe culmi.