OBIECTIVE ISTORICE


Basilica paleocreştină Murighiol se află în zona ruinelor cetăţii Halmyris, din sec. I-IV d.Hr.. De numele acestei cetăţi se leagă şi sfârşitul tragic al primilor martiri creştini cunoscuţi în Dobrogea, preotul Epictet şi tânărul său discipol Astion. În jurul anului 290 d.Hr., cei doi propovăduiau noua religie pe aceste meleaguri, căzând victime intoleranţei împăratului Diocleţian.

Cetatea Orgame/Argamum, situată la 6  km est de satul Jurilovca, în punctul numit „Doloșman" sau „La Cetate”. Cercetările arheologice desfaşurate aici în anii 1926 - 1932 şi din 1965 fară întrerupere au permis dezvelirea unor importante monumente şi schiţarea istoriei cetăţii pentru cele mai bine de 12 secole de existenţă. Cetatea, prima localitate de pe teritoriul de astăzi al României menţionată într-un izvor antic (Hecataios, Periegesis), a fost întemeiată la mijlocul sec. VII a.Chr. de către grecii din Asia Mică cu cel puţin o generaţie înaintea cetăţii Istros / Histria, într-o zonă cu urme de locuire din epoca bronzului şi din prima epocă a fierului.
In interiorul cetăţii au fost cercetate şi, în parte restaurate, o serie de edificii publice şi private datând din sec. V- VII: „pretoriul", basilica cu trei nave şi capelă (numită convenţional basilica nr. 3), basilica din sectorul central (bazilica 2), cea mai mare dintre bazilicile argamense, bazilica cu o singură navă (bazilica 1), locuinţe şi parte din sistemul stradal. O a patra bazilică, de mici dimensiuni, cu o singură navă, a fost descoperită la aproximativ 1,3 km faţă de Poarta de vest.

Cetatea Heracleea, situată pe dealul ce domină împrejurimile satului Enisala, la intersecţia unor importante drumuri de apă şi de uscat. Cetatea a fost construită de puterea imperială bizantină şi de cea comercială genoveză la sfârşitul sec. XIII şi începutul sec. XIV. În timpul lui Mircea cel Bătrân cetatea a trecut în stăpânirea Ţării Româneşti, iar la sfârşitul domniei acestuia, când Dobrogea a fost cucerită de către turci, în cetate s-a instalat o garnizoană militară otomană.
Ca element de arhitectură se impune bastionul porţii principale cu arcadă dublă continuată cu o arcadă oarbă. În anii '90 cetatea a făcut obiectul unui amplu proces de restaurare.

Cetatea Histria se află pe malul lacului Sinoe, in partea nordica a actualei peninsule Istria. A fost întemeiată pe la mijlocul secolului al VII-lea î.Hr. (anul 657 î.Hr. după istoricul Eusebius) de colonişti veniţi din Milet. Oraşul a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de 1300 de ani, începând din perioada greacă şi până în epoca romano-bizantină. În cursul secolului al VII-lea d.Hr., cetatea a fost distrusă de atacurile avaro-slave şi părăsită treptat de locuitorii săi.
Bogatul material documentar, rezultatul a peste opt decenii de cercetări arheologice, constând în inscripţii, elemente arhitectonice, fragmente sculpturale, ceramică de lux și uzuală, vase de sticlă şi monede, conducte de piatră şi amfore îşi află locul acum în clădirea noua şi modernă a Muzeului Cetăţii Histria, amplasată în stânga şoselei de acces în cetate şi dincolo de împrejmuirea incintei.

Cetatea Salsovia (Mahmudia). Vestigiile fortificaţiei romane Salsovia sunt amplasate pe un promontoriu la baza căruia se află braţul Sf. Gheorghe. Cetatea a funcţionat drept castru militar încă din prima jumătate a sec. III, (Itinerariul Antonini şi Tabula Peutingeriana), ulterior, ca anexă la Legiunile militare romane.
Zidurile cetăţii antice, groase de 2 m, au fost afectate până în zilele de astăzi atât de factorii naturali de eroziune, cât şi de efectele celui de-al doilea război mondial şi de extragerea pietrei de către localnici.
Ca urmare a unor prospecţiuni arheologice desfăşurate în anul 2004, în partea de Nord a sitului, în interiorul cetăţii, a apărut fundaţia unui zid de piatră cu lăţimea de 0,8 m.
În absenţa unor cercetări arheologice sistematice informaţiile despre istoria cetăţii sunt insuficiente.

Fortificaţia romană din Babadag se află la 5 km nord de oraş unde şoseaua traversează lacul cu acelaşi nume, în punctul numit " Topraichioi " . Săpăturile arheologice efectuate între anii 1978 -1983 au dat la iveală o mică fortificaţie romană. Cele 2.000 de monede precum şi ceramica descoperită aici datează vestigiile între anii 370-450 e.n. Fortificaţia a fost ridicată probabil de împăratul Valens în scopul protejării podului de trecere şi a intersecţiei rutiere din acest loc.

Geamia lui Ali-Gazi Paşa (Babadag) este monument istoric şi de arhitectură religioasă situat în centrul oraşului Babadag, datând din epoca medievala.
Geamia a fost ridicată în 1609 sau 1610. Este cunoscută ca un interesant monument de artă musulmană. Construită din piatră făţuită, pe un plan dreptunghiular, este prevăzută cu un monumental pridvor pe arcade şi un minaret înal de 21 m. Este cel mai vechi monument de arhitectură musulmană din România.
Geamia lui Ali Gaza-Paşa face parte dintr-un ansamblu istoric medieval, ce găzduieşte colecţii de artă orientală decorativă.

Insula Bisericuţa se află în faţa cetăţii Orgame/Argamum, la aproximativ 2,5 km spre sud-est, peste Lacul Razim. Pe insulă se află o fortificaţie romano-bizantină şi urme de locuire din epoca greacă clasică şi elenistică, dar şi din epoca medievală timpurie.

Mormântul tumular de la Agighiol datează din sec. IV î.Hr. şi este atribuit unui reprezentant al aristocraţiei getice. Complexul funerar de la Agighiol ocupa un areal cu un diametru de 32 m, avea o înălţime de 2 m, formă boltită şi cuprindea trei încăperi. Camera princiară, în care se afla mormântul propriu-zis, adăpostea piese din argint sau argint aurit, între care un coif, cnemide (jambiere), cinci vase din argint şi alte obiecte din bronz şi fier. A doua încăpere conţinea obiecte ce au aparţinut unei femei, iar cea de-a treia, piesele de harnaşament a trei cai, sacrificaţi probabil la moartea căpeteniei.

Mănăstirea Vovidenia, schit ridicat de călugări ruşi în sec. XVII în apropierea localităţii Slava Rusă, după ruptura produsă în biserica rusă în timpul patriarhului Nicon. Pe acest loc, o văduvă bogată din Rusia a pus bazele unei mănăstiri de maici în anii 1835-1838. În 1850 este afectată de inundaţii. Măicuţele aduc ajutoare de la Moscova şi zidesc biserica mare. Este închisă în 1878, apoi redeschisă între 1938-1939. Este reînfiinţată în 1993. Serviciul divin este ţinut în limba rusă.
Este unica mănăstire de maici de rit vechi din lume. Are un paraclis cu multe obiecte cu valoare de patrimoniu.

Mănăstirea Uspenia situată la 3 km sud-vest de satul Slava Rusă, a fost înfiinţată în sec. XVIII de către un grup de credincioşi din Slava Rusă, care au construit mai sus de sat o bisericuţă în care s-au retras să trăiască. Mănăstirea a fost, începând cu anul 1848, sediu episcopal, sub autoritatea mitropolitului de la Fântâna Albă şi, ulterior, sediu mitropolitan. În a doua parte a sec. XIX biserica de lemn a fost înlocuită de una de zid, sfinţită la 1883, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. An de an sărbătoarea hramului mănăstirii strânge laolaltă comunităţile de ruşi lipoveni din ţară şi din străinătate. Mănăstirea este depozitara unor valori de artă bisericească veche rusă.

Oraşul antic Halmyris
, situat la 2,5 km est de satul Murighiol, în punctul cunoscut sub numele de „Bătăraia", „Geneviz -Kaleh" , „Cetatea" sau „Cetăţuia", pe şoseaua ce duce de la Tulcea la Dunavăţul de Jos. Cercetările arheologice desfăşurate începând cu anul 1981 au scos la iveală o cetate romană întemeiată într-o zonă cu urme de locuire din sec. VI - V şi IV/III - Il/I a. Chr., care a cunoscut mai multe etape în evoluţia sa: fortificaţie romană de pământ (ultimul sfert al sec. I); castrul de piatră - sediu al legiunilor I Italica şi XI Claudia Pia Fidelis şi staţie a flotei Classis Flavia Moesica - începutul sec. II - al treilea sfert al sec. III p.Chr.; cetate romană târzie – al treilea sfert al sec. III - primul sfert al sec. VII p.Chr. Cetatea romano-bizantină are o formă trapezoidală, cu o suprafaţă de cca 2 ha, cu 15 turnuri, trei porţi şi trei valuri de apărare.
 
Complexul monahal paleocreştin de la Slava Rusă se află la cca. 2 km sud-vest de sat. Cercetările arheologice desfășurate în anii 1987-1988 în teritoriul orașului roman (L)Ibida au scos la lumina, la cca. 2 km sud-vest de cetate, un complex monastic paleocreștin cu trei faze constructive, datat între a doua jumătate a sec. IV și prima partea a sec. VII p. Chr., unicat în Dobrogea și în țară. Între piesele descoperite la complexul monahal, câteva sunt de valoare excepțională: vasul lustral, agățătoarea pentru candelă sau cadelniță, un tezaur de solidi (monede de aur romano-bizantine).
În data de 02. 02. 2007 acest monument a fost distrus - din nepricepere sau din rea voință - în proporție de 75 %, cu mijloace mecanice, de un investitor francez în agricultură. Monumentul nu mai poate fi recuperat.
 
Aşezarea fortificată hallstattiană de la Babadag este situată la cca. 1,5 - 2 km NE de localitate, pe malul sudic al lacului Babadag, la cca. 30 m de vărsarea pârâului Tabana. Așezarea locuită în vechime, ocupa un promontoriu cu vizibilitate perfectă asupra lacului și a zonei ocupate în prezent de oraș. Poziția strategică este întarită și de prezența văii, probabil inundabilă și mlăștinoasă în trecut, care permitea accesul doar prin partea de nord-vest a sitului. În sec. VII î.e.n. așezarea a fost fortificată cu un șant și un val de dimensiuni foarte mari, ale căror urme sunt încă vizibile. Cercetările arheologice, începute în 1962 și continuate pâna în prezent, au contribuit esențial la definirea culturii arheologice de tip Babadag, ale cărei comunități au ocupat, din sec. XI î.e.n. până în a doua jumătate a sec. VII e.n., un teritoriu ce cuprindea Dobrogea, estul Munteniei și sudul Moldovei. Săpăturile au scos la lumină resturile a numeroase locuințe de suprafață, bordeie și gropi de provizii sau menajere ce conțineau o mare cantitate de materiale arheologice pe baza cărora s-au stabilit importante legături cu lumea egeo-anatoliană. Datorită acestor complexe observații și descoperiri, situl este unul dintre cele mai importante repere ale primei epoci a fierului din sud-estul Europei. (Text preluat din publicatia proiectului "Arhetur", 2008, ICEM Tulcea.)  
 
Cetatea getică de la Beştepe este situată la cca. 3 km nord-est de satul Beştepe, com. Beştepe, în punctul "Cetăţuie". Cetatea este situată pe malul drept al brațului Sfântu Gheorghe și se remarcă prin ingeniozitatea construcțiilor de fortificare care îmbină eficient elementele topografice naturale cu cele artificiale, conturând cetății o formă poligonală cu colțurile rotunjite. Cele două mari valuri de pamânt, care înconjoară o suprafață de peste 25 ha, au un aspect monumental și inexpugnabil, fiind dovada prezenței aici, în sec. IV-III î.e.n., a unui puternic centru al civilizației getice. 
 
Cetatea getică, romană şi romană târzie Aegyssus este situată în nord-estul orașului Tulcea în punctul Parcul Monumentului - colnicul Hora. Cetatea Aegyssus - davă getică, oraș roman și veche așezare românească -  a fost identificată și cercetată parțial pe colnicul Hora, în cel mai înalt loc din municipiu. Prima mențiune scrisă despre Aegyssus aparține lui Ovidius (care o numește la acea vreme "cetate veche") și datează din anul 12 e.n., când fortificația - deja sub control roman - a fost asediată de geți. Zidul de incintă al cetății romane târzii are formă poligonală, cu laturile mai lungi înspre sud-est și sud-vest și era prevăzut cu 7 turnuri în formă de potcoavă. 
 
Cetatea romană şi romană târzie (L)Ibida se găsește în satul Slava Rusă, com. Slava Cercheză, în vestul şi sud-vestul localității, intravilan şi extravilan. Cetatea de pe Valea Slavei, identificată de Vasile Pârvan cu polis Ibida, pomenită de Procopius din Caesarea între cetățile refăcute de Justinian (De Aedificiis IV 7), menționată și de Theophylactus Simocatta în forma Libidinon polin, este cea mai mare din Dobrogea - cu o suprafața de 24 de ha, o centură de fortificații desfășurată pe o lungime de 2000 m, 24 de turnuri și trei porți. Cetatea, în forma păstrată din epoca tetrarhiei, cu refacerile din timpul lui Justinian - sec. VI e.n., este dublată de o fortificație cu suprafața de aproximativ 3 ha situată pe dealul Harada (în traducere din limba turcă „Cetatea Fetei”), a cărei latură de nord e comună cu cea de sud a cetății. La altitudinea de 158 m, pe o altă culme, situată în prelungirea dealului Harada, către sud, se află un fort din perioada romano-bizantină, ce supraveghea întreaga vale a Slavei.
Cercetări arheologice sporadice, începând chiar cu sfârșitul sec. XIX, au dus la dezvelirea în centrul cetății a unei basilici cu trei nave și trei abside, cu coloane și capiteluri din marmură, paviment din mozaic policrom, unicat arhitectural în Dobrogea romano-bizantină, și la stabilirea stratigrafiei cetății (sec. I – VII e.n.).
Reluarea cercetărilor sistematice începând cu anul 2001 a prilejuit dezvelirea altor importante vestigii: a fost cercetată o parte a zidului de incintă și turnul 8, a fost dezvelit ansamblul defensiv de la Poarta de Vest, sistem ce-și găsește analogii la zidul lui Hadrian din Britannia. Cavoul romano-bizantin, singurul de acest gen cercetat deocamdată în necropola romano-bizantină, de mari dimensiuni (8 x 3,5 m), constituit din dromos și camera funerară, construit din cărămizi și lespezi de piatră, cu interiorul tencuit și pictat, cu pardoseala din plăci de cărămidă, a servit drept loc de înmormântare pentru 39 de indivizi ai unei familii înstarite din oraș. (text preluat din publicația proiectului "Arhetur", 2008, ICEM Tulcea.) 
 
Mormântul lui Sarî Saltuk Baba Dede, Babadag. Sarî Saltuk Baba Dede, sfânt musulman, este prezumtivul conducător al celor 10.000 de familii de turci selgiukizi care au venit în Dobrogea în doua valuri succesive, în 1263 și 1278, fondând orașul Babadag - care îi poartă numele; a condus comunitatea până la moartea sa, în 1304.
În anul 1484 sultanul Bayazid al II-lea Veli, aflat în acea campanie militară împotriva lui Ștefan cel Mare care va aduce Imperiului Otoman stăpânirea asupra Chiliei și Cetății Albe, comanda ridicarea acestui mausoleu; mormântul a devenit loc de pelerinaj, fiind vizitat de toți sultanii aflați în trecere prin Babadag (destul de numeroși, date fiind desele expediții militare îndreptate împotriva Moldovei, Poloniei sau Rusiei). Imediat lângă mausoleu a existat o geamie (Ulu Cami) și o baie turcească (ctitorite de același Bayazid al II-lea), care nu se mai păstrează. Urme ale acestor edificii se mai vedeau în 1919. Mausoleul și geamia au constituit nucleul unui centru monastic (tekke). Construcția care se poate vedea astăzi nu este cea originală, ea datând probabil de la sfârșitul sec. XVIII (după asediile rusești din 1771, 1773 și 1778 de pe urma cărora Babadagul a rămas complet ruinat).
Mausoleul a fost restaurat între anii 2004-2007.