Arii strict protejate


Zonele strict protejate sunt suprafețe din interiorul Rezervației Biosferei Delta Dunării (cca 9% din teritoriu), în care se păstrează, în condiții nemodificate sau puțin modificate de om, specii de plante și animale precum și mediul lor de viață. Rolul lor principal este de conservare a vegetației caracteristice și de refugiu pentru diferite specii de animale. Pe teritoriul RBDD exista 20 astfel de zone de protecție. Conform legislației în vigoare, în aceste zone este interzisă activitatea economică. Intrarea în interiorul zonelor strict protejate este permisă doar în scop de cercetare și de supraveghere.
Zonele tampon sunt zonele care înconjoară zonele strict protejate și în care pot avea loc activități tradiționale ale locuitorilor deltei (pescuit, recoltarea stufului, pășunat, culturi agricole pe suprafețe restrânse, precum și practicarea turismului, toate sub un control strict). În RBDD există 223.300 ha de zone tampon (circa 39 % din teritoriu).  
 
În zona Lagunei Razim-Sinoe se găsesc 10 din cele 20 de arii strict protejate ale Rezervației Biosferei Delta Dunării:
Sărături Murighiol (87 ha) – Această zonă este situată în afara limitei ARBDD, între localitățile Murighiol și Plopu, fiind delimitată la est de localitatea Murighiol, la sud, de șoseaua Plopu-Murighiol și la vest și nord, de dealurile Murighiol. Lacul Sărături Murighiol este situat în terasa Dunării, are o lungime de circa 2 km și o lățime maximă de 500 m. Acest lac cu apă cloro-sulfatică este lipsit de pești dar bogat în specii fitoplanctonice și zooplanctonice. Este singurul loc din România unde se găsește o colonie de pescăruș cu cap negru, cca 150 perechi (Larus melanocephalus), care cuibăresc pe micile insule din lac. Tot aici întâlnim pescărușul râzător  (Larus ridibundus), chira de baltă (Sterna Hirundo), câteva perechi de piciorong (Himantopus himantopus), prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus), rața cu ciuf (Neta rufina), ciocîntors (Recurvirostra avosetta). Datorită salinității apei, lacul îngheață numai în perioadele de iarnă cu temperaturi foarte scăzute și pe perioade scurte, fapt ce transformă acest areal într-un important spațiu de hrănire, cu deosebire pentru gârlițe (Anser albifrons, Anser erythropus), lebede (Cynus cynus) și pentru numeroase păsări de mal (limicole). Habitatele din vecinătate sunt reprezentate de : pajiști sărăturate mediteraneene (Juncetalia maritimi); desișuri halofile mediteraneeane și termo-atlantice (Sarcocorneta fruticosi); desișuri halo-nitrofile (Pegano-Salsoletea).  
 
Insula Popina (98 ha) este un martor de eroziune calcaros din uscatul nord-dobrogean, situat în nordul Lacului Razim, cu o altitudine de 47 m. Datorită climatului temperat continental semiarid, vegetația xerofilă și fauna reflectă condițiile de stepă, exceptând litoralul/țărmul jos, unde se găsește vegetația palustră. Aici au fost identificate câteva habitate prioritare: vegetația iberica gipsofilă; lacuri eutrofe naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition și colonizări anuale cu Salicornia sau cu alte specii ale zonelor nămoloase și nisipoase. Aici au fost identificate circa 300 de specii de plante superioare, două dintre acestea fiind specii comune: Euphorbia agraria și Euphorbia senguieriana, iar Ornithogalum oreoidea, specie endemică. Dintre plantele identificate, 38 de specii au fost semnalate pentru prima dată pe teritoriul RBDD după anul 1990. Privitor la spectrul faunistic, au fost identificate cca 200 specii de insecte, trei dintre acestea fiind descrise pentru prima dată și anume – Isophya dobrogensis, Homorosoma validirostris, Lixus scabricornis. Pe faleza stâncoasă, Insula Popina adăpostește o numeroasă populație a șarpelui de apă (Natrix tessellata), iar dintre cele 130 de specii de păsări semnalate, 17 cuibăresc aici, pe faleza de loess. Primăvara, când vegetația este săracă și pitică se pot întâlni păsări de mlaștină (codobaturi venite din Congo), păsări de pădure: privighetoarea roșcată (Luscinia megarhynchos), presura cap negru (Emberiza melanocephala), ciocârlia de Bărăgan (Melanocorhypha colandro) etc. Izvoarele ușor mezotermale care apar pe țărmul nordic al insulei (încă nestudiate) conferă acesteia un plus de interes științific. Fauna de nevertebrate cuprinde rarități ca păianjenul veninos "văduva neagră" (Lactodextra) și miriapodul gigant (Scolopendra cingulata). Insula Popina constituie un loc important de popas al păsărilor migratoare, călifarul alb (Tadorna tadorna) și vânturelul roșu (Falco tinnunculus).
 
Sacalin – Zătoane (21.410 ha) – Situată în estul unității Dranov, se caracterizează printr-o succesiune de grinduri marine mai tinere, nisipoase, aproximativ paralele cu litoralul marin, la care se atașează fosta Insulă Sacalin, în prezent, peninsulă prin alipirea părții nordice cu spațiul deltaic. Este delimitată în est sud-est de apele marine, parțial de grindul Crasnicol și de alte câteva grinduri mai mici în vest nord-vest, iar în sud-vest de canalul Perișor. Grindurile sunt acoperite cu vegetație de pajiști. Cordoanele litorale, puțin consolidate, alternează cu depresiuni tip japșe, canele, unele cu circulație a apei mai puțin activă (Lejai, Crasnicol) dar și cu circulație activă (Canalul Buhaz-Zăton). Lacurile, cele din interiorul zonei protejate, dar și cele de la țărm (Zătonul Mare, Zătonul Mic), datorită abraziunii marine își lărgesc continuu legătura cu Marea Neagră. Această arie extinsă se caracterizează prin multe tipuri de habitate, dominate de stufăriș și păpuriș. Au fost identificate peste 150 de specii de alge și circa 300 de specii de plante superioare, acestea formân aproximativ 85 de asociații vegetale. Dintre plantele superioare, Eclipta alba a fost semnalată în România pentru prima dată. Această zonă strict protejată are o importanță deosebită din punct de vedere avifaunistic atât ca loc de pasaj în timpul migrațiilor, cât și a prezenței în aria Lejai a unei colonii de pelicani de circa 400 de perechi de pelicani creți și circa 100 perechi de pelicani comuni. De asemenea, pe Gârla Turcească se mai formează o colonie cu circa 100 perechi de egrete mici (Egretta garzetta) și circa 50 perechi de stârci de noapte (Nycticorax nycticorax). Lacurile reprezintă condiții bune pentru cuibăritul lebedei mute (Cygnus olor) și pentru hrana speciilor limicole, abundente aici și pe Insula Sacalin, unde se află și cea mai mare colonie de chire de mare (Sterna sanvicenzis). Atât lacurile, cât și grindurile și plaja litorală, inclusiv Insula Sacalin, sunt locuri de maximă concentrare a ornitofaunei de nidificare, premigrație și migrație, un loc de iernare pentru numeroase specii.
 
Periteașca – Leahova (4.125 ha) Este situată între complexul lagunar Razim-Sinoe și litoralul marin și reprezintă un mozaic de grinduri și lacuri puțin adânci (Periteașca, Coșna, Pahane-Rânec, Leahova), aflate într-un proces de continuă îndulcire după închiderea Gurii Portița și consolidarea plajei litorale. Sunt caracteristice biocenozele dezvoltate pe nisipurile uscate ale grindurilor, pe nisipurile scăldate de apele mării sau ale lacului Razim, precum și biocenozele adaptate la variațiile mari ale salinității. În această arie protejată au fost identificate 45 de specii de alge și circa 70 de specii de plante superioare, unele de interes comunitar (Euphorbia seguieriana, Trepa natans), pe cordonul litoral fiind bine reprezentate speciile Crambe maritima și Stachis maritima. Dintre speciile de plante Salsola kali tregus, Suaede splendes, Lycopsis arvensis orientalis și Lolium multiflorum sunt prima dată menționate în RBDD după anul 1990, iar Suaedeta splendes a fost prima dată semnalată în România. Pe litoral au fost identificate peste 100 de specii de insecte (subsp. Diachrysia chryson daltaica, un fluture descris prima dată pentru știință). Tot în această arie protejată există circa 30 specii de pești, una descrisă prima dată științific (Knipowitschia cameliae), 10 specii sunt comune pentru deltă. Speciile de amfibieni și reptile sunt reprezentate prin populații numeroase. Dintre cele 180 de specii de păsări înregistrate, mai mult de jumătate cuibăresc aici. Aria deține o deosebită importanță ornitologică, prin faptul că aici, staționează pentru hrănire și popas numeroase păsări precum gârlițe, gâsca cu gât roșu (Branta ruficolis), pelicani, rațe, călifari etc. Pe insula Bisericuța, insulă calcaroasă, cuibăresc circa 26 exemplare de călifar alb ( Tadorna tadorna).
 
Capul Doloșman (125 ha) Aria protejată este reprezentată de extremitatea estică a promontoriului Doloșman – Podișul Babadag, cu o altitudine de 57 m, constituit din calcare cretacice cu o faleză marină fosilizată. Se găsește în apropierea localității Jurilovca și cuprinde amplasamentul ruinelor cetății greco-romane Orgame/Argamum. Este importantă pentru conservarea vegetației xerofile, caracteristice zonelor stepice pe martori de eroziune, adăpostind o plantă endemică (Centauraea jankae). Aici se găsesc circa 160 de specii de insecte, dintre care s-a identificat și un coleopter endemic (Prosocuris phelandrii). Baza falezei calcaroase adăpostește pe toată lungimea o populație numeroasă a șarpelui de apă (Natrix tesellata), iar în arbuștii și vegetația ierboasă trăiește gușterul vărgat (Lacerta trilineata dobrogica). De asemenea, atât pe platou, cât și în fisurile falezei trăiește șarpele rău (Coluber  caspius), însă puțin numeros. Dintre cele circa 70 de specii de păsări, 9 sunt cuibăritoare: drepneaua neagră, rândunica, lăstunul de mal, vrabia de câmp, pescărelul albastru, vânturelul roșu, cucuveaua și buha mare. Mamiferele sunt reprezentate prin 13 specii dintre care 8 sunt comunitare, inclusiv dihorul de stepă.
 
Grindul Lupilor (2.075 ha) Aria protejată este situată în sudul rezervației, în complexul lacustru Razim-Sinoe, fiind delimitată la nord-vest de Lacul Zmeica, la est, sud și sud-est de Lacul Sinoe, la vest de Canalul 2 iar la nord, de Lacul Golovița. Datorită poziției sale, a cotelor de relief reduse (0,5 – 1,5 m altitudine) și a solurilor nisipoase de origine marină în partea nord-estică sunt specii lemnoase (sălcioara, cătina galbenă, salcie și o plantație de pini). Dintre cele 300 de specii de plante identificate, 3 sunt de interes comunitar (Alyssma bazaeanum, Euphorbia seguieriana, Trapa natans), 27 de specii au fost semnalate pentru prima dată în RBDD după anul 1990, iar 4 pentru România (Atriplex micrantha, Suaeda cofusa, Linaria euxina, Bidens connata). Sunt, de asemenea, 169 de specii de insecte, din care lăcusta Saga pedo este de interes comunitar, 59 de specii au fost semnalate pentru prima dată după 1990 în RBDD, 10 specii semnalate pentru prima dată în România și o specie descrisă în premieră pentru știință (Grospillus app.). Populațiile de amfibieni și reptile sunt bine reprezentate, grindul fiind un loc bun pentru depunerea pontei țestoaselor de apă. Grindul Lupilor reprezintă un important refugiu de cuibărit și hrănire a păsărilor, îndeosebi în perioada migrației de toamnă, când zona devine o concentrare impresionantă a faunei ornitologice și, în special, o oaspeților de iarnă (gâște, rațe). În apele lacurilor limitrofe are loc reproducerea naturală a peștilor (43 de specii), printre care crap (Ciprinus carpio), șalău (Stizostedion lucioperca), plătica (Abramis brama) etc. De asemenea, dintre cele 20 de specii de mamifere, se găsește și o populație foarte mică de bursuc foarte rar întâlnită (Meles meles). Iarna, când lacurile Razim și Sinoe sunt înghețate aici vin haite de șacal auriu (Canis aureus), migrate din sudul Europei.
 
Istria – Sinoe (400 ha) Este situată în compexul lacustru Razim-Sinoe, în extremitatea nord-estică a grindului Saele. Cuprinde promontoriul constituit din șisturile verzi pe care este situat ansamblul arheologic Histria și are o lungime de circa 6 km și o lățime cuprinsă între 1,3 km spre nord-est și 300 m spre sud-vest. Zona este caracterizată printr-o mare varietate de plante superioare care formează 26 de asociații vegetale, din care 3 specii sunt de interes comunitar (Euphorbia peplis, E. Seguieriana, E. Falcata). Insectele au fost apreciate la circa 80 de specii, dintre care 9 au fost semnalate pentru prima dată în RBDD, după anul 1990. Dintre cele 7 specii de reptile întâlnite, fac parte șopârla de iarbă (Podarcis taurica), șarpele rău (Coluber caspius), broasca țestoasă de uscat (Testudo greaca iberi). De asemenea, broasca de pământ siriacă (Pelobates syriacus balcanicus) este numeroasă. Grindul reprezintă un important loc de pasaj pentru circa 290 specii de păsări, iar dintre acestea o treime cuibăresc aici. Zona are și o importanță arheologică deosebită, în partea ei nordică aflându-se ruinele Cetății Histria. În zonă au fost identificate 5 habitate: stepe și mlaștini sărăturate panonice, vegetație iberică gipsofilă, dune cu Hippophae rhamnoides, desișuri halo-nitrofile și pajiști sărăturate mediteraneene.
 
Grindul Chituc (2.300 ha) Aria strict protejată este situată în limitele complexului lacustru Razim-Sinoe, ocupând partea nordică a grindului Chituc. Se caracterizează printr-o succesiune de cordoane, dune și lacuri (edighioluri), cu preponderența acestora din urmă, orientate pe o direcție piezișă față de linia țărmului și cu o dispunere în evantai. Vegetația este caracteristică zonelor litorale cu sol nisipos sărăturate. Aici au fost identificate 165 de specii de plante superioare, dintre care 7 semnalate pentru prima dată în RBDD, după anul 1990, 2 specii (Euphorbia seguieriana, Salvinia natans) fiind de interes comunitar. De asemenea, au fost semnalate 4 specii de amfibieni, 6 specii de reptile, 315 specii de păsări, grindul Chituc fiind un important loc de pasaj pentru păsările migratoare. Tot aici au fost identificate 14 specii de mamifere. Aceste specii sunt prezente în următoarele tipuri de habitate: dune cu Hippophae rhamnoides și pajiști sărăturate mediteraneene (Juncetalia maritimi). Zona este bine conservată, principala amenințare fiind pătrunderea speciilor invazive și extinderea utilizării plajei pentru turism.
 
Insula Ceaplace (117 ha) este situată în partea de nord a lacului Sinoe și este unul din cele trei locuri din România care găzduiesc colonii de pelicani creți. Are o suprafață totală, incluzând luciu de apă, de 117 ha, iar suprafața aproximativă a insulei este de 0,6 ha. Aria include Insula Ceaplace, respectiv o suprafață înconjurătoare a acesteia constând din luciu de apă a lacului Sinoe, până la o distanță de aproximativ 1 km de centrul ariei. Zona găzduiește două habitate prioritare: ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și/sau Isoëto-Nanojuncetea și lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Megnopotamion sau Hydrocharition.
 
Insulele Prundul cu Păsări (187 ha) Zona este situată în partea de sud-vest a Lacului Sinoe și este formată din două insule de circa 1,4 ha și o suprafață înconjurătoare a acestora constând din luciu de apă a lacului Sinoe, până la o suprafață de aproximativ 1 km de centrul ariei. Insulele Prundul cu Păsări găzduiesc o colonie mixtă de păsări dintre care de importanță majoră menționăm lopătarul (Platalea leucorodia) și pelicanul creț (Pelecanus crispus), până în prezent fiind înregistrate mai multe tentative de cuibărire ale acestei specii. Insulele sunt și un important loc de popas pentru pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) și pentru alte specii (în special păsări acvatice) cu statut de conservare nefavorabil.
 
Informații preluate din lucrarea "Delta Dunării rezervație a biosferei" editată de Petre Gâștescu și Romulus Știucă